ŞTAFÉTĂ, ştafete, s.f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ştafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste, ştire. ♢ Expr. Fam. A umbla cu ştafeta sau a duce ştafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanţe regulamentare în patru părţi egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanţa repartizată, cu obligaţia de a transmite coechipierului următor un obiect convenţional, care trebuie dus la punctul final. ♦ Obiect convenţional care se transmite succesiv într-o astfel de competiţie. ♦ Sportiv care participă la o ştafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette.

ŞTAFÉTĂ s. v. ştire, veste.

ŞTAFÉTĂ s. curier, mesager, (înv. şi reg.) olac, olăcar, (înv.) menzil, paic, pion, poştă, tabelar, tătar, vătăşel. (A sosit o ~ călare.)

ştafétă s. f., pl. ştaféte

ŞTAFÉT//Ă ~e f. 1) înv. v. ŞTAFETAR. 2) Mesaj urgent transmis printr-un curier special. ♢ A umbla cu (sau a duce) ~a a răspândi zvonuri, vorbe calomnioase; a bârfi. 3) Probă sportivă constând din patru etape parcurse succesiv de participanţi, care transmit coechipierului următor un obiect convenţional. 4) Obiect care se transmite de la un sportiv la altul în această probă, 5) fig. Tradiţie demnă de urmat, transmisă de la o generaţie la alta. A prelua ~a. /<it. staffeta, fr. estafétte