ŞTIFT, ştifturi, s.n. Cui mic (de lemn), fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălţămintei. ♦ Tijă metalică cilindrică sau conică, folosită la îmbinarea a două piese de metal; spin¹. – Din germ. Stift.

ŞTIFT s. (TEHN.) spin, cui cilindric.

ştift s. n., pl. ştífturi

ŞTIFT ~uri n. 1) tehn. Tijă metalică cu ajutorul căreia se îmbină două piese; cui cilindric. ~ de centrare. 2) Cui mic de lemn, fără floare, cu care se fixează talpa la încălţăminte. /<germ. Stift