ŞUBREZÍ, şubrezesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Despre fiinţe) A face să devină sau a deveni şubred, a face să-şi piardă sau a-şi pierde forţa fizică, rezistenţa, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcţii sau obiecte) A face să-şi piardă sau a-şi pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbuşească. – Din şubred.

ŞUBREZÍ vb. v. debilita.

şubrezí vb., (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şubrezésc, imperf. 3 sg. şubreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. şubrezeáscă

A ŞUBREZ//Í ~ésc tranz. rar A face să se şubrezească. /Din şubred

A SE ŞUBREZ//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre construcţii) A deveni şubred. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde sănătatea şi vigoarea; a se hodorogi. /Din şubred