ŞÚRĂ¹, şure, s.f. Construcţie anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele şi se păstrează diferite vehicule, unelte agricole etc. [Pl. şi: şuri] – Din germ. dial. Schur.

ŞÚRĂ² s.f. v. şiră.

ŞÚRĂ s. şopron, (pop.) şopru (reg.) saivan, (Transilv.) colnă, (prin Transilv., Maram. şi Mold.) ştalău. (~ pentru nutreţ.)

súra s. f.

şúră s. f., g.-d. art. şúrii; pl. şuri/şúre

ŞÚr//Ă ~i f. Construcţie într-o gospodărie ţărănească care serveşte pentru depozitarea nutreţului, a cerealelor etc. ♢ A căsca o gură cât o ~ a deschide larg gura. A avea o gură cât o ~ a) a avea gură mare; b) a vorbi mult şi zgomotos; a fi guraliv. [G.-D. şurii; Pl. şi şure] /<germ. Schur, săş. Schyren