ŞUVÍŢĂ, şuviţe, s.f. 1. Smoc de fire de păr, de lână etc. 2. Fâşie lungă şi îngustă dintr-un material, dintr-un aliment, dintr-o suprafaţă. 3. Pârâiaş, fir de apă, de lichid. – Cf. bg. š e v i c a.

ŞUVÍŢĂ s. 1. (pop.) viţă, (reg.) viţioan, (prin Olt.) vârstă. (O ~ de păr.) 2. fâşie, (Mold.) şuşăniţă. (O ~ de piele, de pământ etc.)

şuvíţă s. f., g.-d. art. şuvíţei; pl. şuvíţe

ŞUVÍŢĂ ~e f. l) Smoc de păr, lână etc. 2) Porţiune lungă şi îngustă de stofă, de teren etc.; fâşie. 3) Dungă subţire de lichid, fum etc. /<bulg. ševica