ŞVAB¹, şvabi, s.m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase şi se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roşcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ Schwabe.

ŞVAB², -Ă, şvabi, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Nume generic dat coloniştilor germani, francezi, italieni, spanioli şi bulgari aşezaţi succesiv în unele regiuni din Banat şi Transilvania, prin sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmaşii acestor colonişti. 2. Adj. Care aparţine şvabilor² (1), privitor la şvabi². – Din germ. Schwabe.

ŞVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populaţia ~.) 2. adj. v. şvăbesc. (Dialectul ~.)

ŞVAB s. (ENTOM.) 1. v. gândac-de-bucătărie. 2. (Phyl-lodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colţan, prus, tarhan.

şvab (insectă) s. m., pl. şvabi

şvab (persoană) s. m., adj. m., pl. şvabi; f. sg. şvábă, g.-d. art. şvábei, pl. şvábe

Şvab¹ ~i m. 1) Gândac nocturn de culoare brună-roşcată, care se hrăneşte cu produse alimentare; gândac-de-bucătărie; libarcă. 2) Gândac nocturn de talie mare, de culoare neagră-cafenie; gândac-negru; gândac-de-casă. /<ucr. švab, germ. Schwabe

Şvab² ~i m. Persoană care face parte din coloniştii germani, francezi, italieni şi spanioli aşezaţi în secolul al XVIII-lea în unele regiuni din Banat şi din Transilvania. /<germ. Schwabe