|
|
ţâr. 18 rezultate gasite
ŢAR, ţari, s.m. Titlu purtat în trecut de monarhii unor state slave; persoană care purta acest titlu. – Din rus. ţar.
ŢÂR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier şi de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva. [Var.: ţârc interj.] – Onomatopee.
ŢÂR2, ţâri, s.m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuieşte primăvara şi se consumă mai ales sărată şi uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsiros.
TAR, taruri, s.m. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar.
ŢÂR interj. pic. (Apa se prelinge şi face: ~!, ~!)
tár s. n., pl. táruri
ţar s. m., pl. ţari
ţâr/ţâr-ţâr interj.
ţâr/ţâr-ţâr interj.
ţâr s. m., pl. ţâri
TAR1 ~i m. (în trecut) Unitate de măsură a greutăţii (egală cu 125 de ocale). /<ung. tár
TAR2 ~uri n. rar Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanţă cu gât lung şi cu coarde care produc sunete prin ciupire. /<ung. tár
ŢAR ~i m. ist. (în Rusia şi în alte state slave; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; monarh; suveran; împărat; rigă; rege. /<rus. ţar, sl. ţaru
ŢÂR1 interj. 1) (se foloseşte, repetat, pentru a reda zgomotul produs de un lichid ce ţârâie). 2) (se foloseşte, prelungit, pentru a imita sunetul produs de unele insecte). 3) (se foloseşte, prelung, pentru a imita sunetul produs de o sonerie etc.). /Onomat.
ŢÂR2 ~i m. 1) Peşte marin, de talie mică, cu corp lunguieţ, de culoare albastră, care se consumă sărat şi uscat. 2) fig. Persoană slabă, costelivă. /<ngr. tsíros
ŢAR s.m. Suveran al Rusiei.
tăr, tări, s.m. (reg.) sergent de stradă.
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
