ŢĂRẤNĂ, (2) ţărâne, s.f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ♢ Expr. Fie-i ţărâna uşoară! = (formulă folosită când se vorbeşte despre un mort) odihnească-se în pace! Praf şi ţărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafaţă (sau de la mică adâncime) al pământului. ♢ Expr. A se aşterne ţărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsufleţit, oseminte; rămăşiţe pământeşti. [Var.: (reg.) ţắrnă s.f.] – Ţară + suf. -ână.

ţărână s. f., g.-d. art. ţărânei; (rămăşiţe pământeşti) pl. ţărâne

ŢĂRÂN//Ă f. 1) Sol fărâmiţat. ♢ Fie-i ~a uşoară formulă folosită la înmormântare. 2) fig. Rămăşiţe ale unei fiinţe după moarte. 3) Strat superior al scoarţei terestre. [G.-D. ţărânei] /<lat. terrina