ŢĂRM, ţărmuri, s.n. Fâşie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ţinut, meleag. [Var.: (înv.) ţắrmur, ţắrmure s.n.] – Din ţărmur (înv., probabil < lat.).

ŢĂRM s. (GEOGR.) 1. liman, litoral, mal, margine, (înv.) pristanişte, vad. (A petrecut vacanţa pe ~ul Mării Negre.) 2. coastă, mal. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)

ţărm s. n., pl. ţărmuri

ŢĂRM ~uri n. 1) Fâşie de pământ de-a lungul unei ape mari; liman. ♢ ~ul mării litoral. 2) fig. Regiune alăturată unei astfel de fâşii. ~ul de nord. /Din ţărmur înv.