ŢÁGLĂ, ţagle, s.f. 1. Semifabricat de oţel cu secţiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. şi din care se forjează sau se ştanţează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuţită a unui par, care intră în pământ. ♢ Expr. A rămâne cu ochii ţaglă = a rămâne cu ochii ţintă, pironiţi. – Din germ. Zaggel.

ŢÁGLĂ s. v. năsălie.

ŢÁGLĂ s. (TEHN.) biletă. (~ pentru bare, sârme.)

ţáglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ţáglei; pl. ţágle

ŢÁGL//Ă ~e f. Semifabricat de oţel din care se laminează bare, sârme etc. ori se forjează piese. /<germ. Zageal

ţáglă, ţágle, s.f. (reg.) 1. ţepuşă, vergea, zăbrea, prăjină, aşchie. 2. zăvor. 3. pirostrie.