ŢÁRINĂ¹, ţarini, s.f. 1. Câmp cultivat; ogor, arătură. 2. (Pop.) Teritoriul unei comune (cu pământ arabil, păşuni, păduri etc.). ♢ Poarta ţarinii = poartă făcută la începutul drumurilor care intră într-un sat. Gardul ţarinii = gard care împrejmuieşte un sat. 3. (Mai ales art.) Numele unui dans popular în perechi, cu mişcări moderate, care se dansează însoţit de strigături cântate sau recitate; melodie după care se execută acest dans. [Var.: (reg.) ţárnă, (înv.) ţeárină s.f.] – Cf. scr. c a r i n a.

ŢARÍNĂ², ţarine, s.f. 1. Soţia ţarului. 2. Titlu dat împărăteselor Rusiei; persoană care purta acest titlu. – Din fr. tsarine.

ŢÁRINĂ s. 1. v. arătură. 2. v. ogor.

ţárina (dans) s. f. art., g.-d. ţárinei

ţárină (ogor) s. f., g.-d. art. ţárinii; pl. ţárini

ţarínă (soţia ţarului) s. f., g.-d. art. ţarínei; pl. ţaríne

ŢÁRIN//Ă ~i f. 1) Teren pregătit special pentru culturi agricole; ogor. 2) mai ales art. Dans popular executat în perechi, cu mişcări moderate şi însoţit de strigăte. 3) Melodie după care se execută acest dans. [G.-D. ţarinii] / ţară + suf. ~ină

ŢARÍN//Ă ~e f. ist. 1) (în Rusia şi în alte state slave; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a ţării; suverană, împărăteasă; regină. 2) Soţie a ţarului. [G.-D. ţarinei] /<fr. tsarine