ŢEÁVĂ, ţevi, s.f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică şi goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură şi având numeroase întrebuinţări. ♢ Ţeavă de extracţie = ţeavă de oţel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracţie a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oţel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfăşurarea firelor. – Din sl. cĕvĩ.

ŢEÁVĂ s. 1. (TEHN.) tub. (~ metalică.) 2. (IND.) ţeavă de extracţie = tubing, coloană de extracţie.

ţeávă s, f., g.-d. art. ţévii; pl. ţevi

ŢEÁVĂ ţevi f. 1) Piesă de formă cilindrică goală pe dinăuntru, având diferite întrebuinţări (pentru transportul fluidelor, ca element de susţinere etc.); tub. ~ metalică. 2) (la armele de foc) Tub de oţel prin care trece proiectilul. Puşcă cu două ţevi. 3) Tub mic pe care se deapănă firul şi care se pune în suveică. [G.-D. ţevii] /<sl. ţeva