ŢESĂTÚRĂ, ţesături, s.f. 1. Produs textil obţinut la războaiele de ţesut prin încrucişarea în unghi drept a unor fire de urzeală şi de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect ţesut din fire textile. ♦ Reparaţie făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este ţesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziţie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de acelaşi fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Ţese + suf. -ătură.

ŢESĂTÚRĂ s. 1. textilă. (~ de in.) 2. material, (înv. şi reg.) materie, (reg.) pănură. (~ pentru o rochie.) 3. textură, urzeală. (O stofă cu ~ deasă.)

ŢESĂTÚRĂ s. v. acţiune, intrigă, maşinaţie, ţesătorie, ţesut, uneltire.

ţesătúră s. f., g.-d. art. ţesătúrii; pl. ţesătúri

ŢESĂTÚR//Ă ~i f. 1) Produs textil obţinut prin ţesere. ~ de in. 2) Modul în care este ţesut un astfel de produs. ~ pluşată. 3) Pânză folosită la confecţionarea îmbrăcămintei. ~ pentru o rochie. 4) Cusătură specială făcută pentru a astupa o gaură la un obiect de îmbrăcăminte. 5) fig. Mod de aranjare a elementelor unei opere (literare); urzeală; compoziţie; structură. ~-a romanului. 6) fig. Îmbinare de lucruri sau de fapte legate între ele. [G.-D. ţesăturii] /a ţese + suf. ~ătură