ŢIGÁRĂ, ţigări, s.f. Sul mic făcut dintr-o hârtie foarte fină umplută cu tutun tăiat mărunt, care se aprinde la un capăt, iar din celălalt capăt (vârât între buze) se trage fumul în piept; ţigaretă (1). ♢ Ţigară de foi = ţigară făcută din foi de tutun înfăşurate una peste alta; trabuc. – Din germ. Zigarre.

ŢIGÁRĂ s. 1. ţigaretă, (rar) ţigarcă, (prin Transilv.) sugară. 2. ţigară de foi = havană, trabuc.

ţigáră s. f., art. ţigára, g.-d. art. ţigării; pl. ţigări

ŢIG//ÁRĂ ~ări f. Produs pentru fumat constând dintr-un sul de hârtie fină, umplut cu tutun mărunţit. ♢ ~ de foi havană. A bea o ~ a fuma. [G.-D. ţigării] /<germ. Zigarre