ŢIGARÉTĂ, ţigarete, s.f. 1. Ţigară. 2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce ţigara pentru a o fuma; ţigaret. – Din germ. Zigarette.

ŢIGARÉTĂ s. 1. v. ţigară. 2. portţigaret, ţigaret, (Ban. şi Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.)

ţigarétă (ţigară) s. f., pl. ţigaréte

ŢIGARÉT//Ă ~e f. 1) v. ŢIGARĂ. 2) Tub mic (de chihlimbar, de os etc.) în care se introduce ţigara pentru a o fuma; muştiuc. /<germ. Zigarrette