ŢÍNTĂ, ţinte, s.f. I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme şi mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapiţeri etc. 2. (Despre porumb; în loc. adj.) În ţinte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat; aproape copt. 3. Fig. Mică pată albă pe fruntea cailor şi a vitelor; stea, steluţă. II. 1. Semnul sau locul în care se ocheşte cu o armă de foc sau cu o săgeată; p. ext. ochire, ţintire. ♦ Ceea ce este sau devine obiectul atenţiei sau privirii cuiva. E ţinta tuturor privirilor. ♢ Expr. A privi (sau a se uita) fără (de) ţintă = a privi în gol. (Adverbial) A privi (sau a se uita, a căuta) ţintă sau a ţine (ori a sta cu) ochii ţintă = a privi fix, aţintit, a fi cu ochii pironiţi (la ceva). 2. Locul către care tinde să ajungă cineva. ♢ Loc. adv. Fără ţintă = în neştire, razna. ♦ (Rar) Ţelul unei întreceri sportive. 3. Scop final, ţel, obiectiv. ♦ Spaţiul de deasupra porţii la jocul de rugbi; but³. ♢ Teren de ţintă = spaţiu care cuprinde limitele laterale ale terenului din spatele stâlpilor porţii la jocul de rugbi, din care se marchează încercările. – Din sl. centa „ban, monedă“.

ŢÍNTĂ s. 1. colţ, (reg.) cui. (~ pe talpa încălţămintei.) 2. stea. (Cal cu ~ în frunte.) 3. semn, (prin Transilv. şi Ban.) şaibă, (înv.) ţel. (Trage cu puşca la ~.) 4. v. but. 5. v. potou. 6. v. cauză. 7. obiect, obiectiv, scop, ţel, (înv.) pravăţ. (~ unei cercetări.) 8. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, ţel, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost aceea de a ...) 9. finalitate, scop, ţel. (Care este ~ acestei acţiuni?)

ŢÍNTĂ s. v. ic, pană.

TÍNTĂ s. v. cerneală.

ţíntă s. f.. g.-d. art. ţíntei; pl. ţínte

ŢÍNT//Ă¹ ~e f. 1) Cui mic de metal cu floare, folosit (în cizmărie, curelărie, tapiţerie etc.) pentru a fixa ceva. 2) fig. Pată mică albă pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ în frunte. [G.-D. ţintei] /<sl. centa

ŢÍNT//Ă² ~e f. 1) Punct în care ţinteşte cineva cu o armă; ţel. 2) Punct asupra căruia sunt îndreptate anumite acţiuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atenţiei sau al privirii cuiva. ♢ Cu ochii ~ cu ochii pironiţi asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ a-şi fixa privirea într-o direcţie. A privi (sau a se uita) fără de ~ a se uita în gol. 4) Scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ♢ Fără ~ la voia întâmplării. [G.-D. ţintei] /<sl. centa