ŢÚICĂ, ţuici, s.f. Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor sau a altor fructe. ♢ Cazan de ţuică = alambic. ♢ Expr. (Pop.) Cu ţuica în nas = afumat, ameţit, beat. ♦ Cantitate de ţuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. c u j k a.

ŢÚICĂ s. (Transilv. şi Ban.) palincă. (~ de prune.)

ţúică s. f., g.-d. art. ţúicii; (sorturi, porţii) pl. ţuici

ŢÚI//CĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. ţuicii] /Orig. nec.