ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s.n. Ceea ce serveşte la acoperit; (în special) acoperiş. [Var.: acoperemấnt s.n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).

ACOPERĂMÂNT s. 1. v. acoperiş. 2. (BIS.) (înv. şi pop.) pocrov, (înv.) pocrovăţ, pocroveaţă. (~ pentru vasele liturgice.)

acoperământ s. n., pl. acoperămínte

ACOPERĂM//ÂNT ~ínte n. 1) Obiect care serveşte la acoperit. 2) Parte de deasupra a unei clădiri, care o acoperă; acoperiş. /a acoperi + suf. ~ământ