ADĂPÁ, adắp, vb. I. Tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ Refl. (Despre animale) A bea apă. ♢ Fig. A se adăpa la izvoarele ştiinţei sau ale culturii.[Prez. ind. şi: adáp] – Lat. adaquare.

ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi.

adăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. şi pl. adápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. adápe

A SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /<lat. adaquare

A ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. ~ caii. /<lat. adaquare

adăpá (-áp, -át), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < Lat. ădaquāre (Puşcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură“ şi „otravă“, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s.n. (acţiunea de a adăpa); adăpătoare, s.f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s.f. (înv., otrăvire).

adăpá (-áp, -át), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (Înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (Înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adǫpu. Lat. ădaquāre (Puşcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între „băutură“ şi „otravă“, cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s.n. (acţiunea de a adăpa); adăpătoare, s.f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s.f. (înv., otrăvire).