ALAMBÍC, alambicuri, s.n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic.

alambíc s. n., pl., alambícuri

ALAMBÍC ~uri n. Aparat pentru distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. /<fr. alambic

ALAMBÍC s.n. Aparat de distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. [Pl. -curi, (rar) -ce. / < fr. alambic, cf. ar. alambik – vas pentru distilare].

alambíc (-curi), s.n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil).