ALIÁJ, aliaje, s.n. Produs metalic obţinut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage.

aliáj s. n. (sil. -li-aj), pl. aliáje

ALIÁJ ~e n. Produs metalic obţinut prin topirea mai multor metale cu metaloizi. ~ de fier. [Sil. -li-aj] /<fr. alliage

ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obţinut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage].

Aliaj folosit in stomatologie, cu urmatoarea compozitie: Co: 35-65,  C r :  n u  m a i  p u t i n  d e  2 5, Ni: 0-30,  M o :  n u  m a i  p u t i n  d e  4. Temperatura de topire: 1500 grade C.Se foloseste pentru proteze scheletate si rar pentru lucrari protetice fixe.