ALTITÚDINE, altitudini, s.f. Înălţime a unui punct de pe suprafaţa pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau faţă de alt punct de pe suprafaţa terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude.

ALTITÚDINE s. cotă, înălţime. (La ce ~ ne aflăm?)

altitúdine s. f., g.-d. art. altitúdinii; pl. altitúdini

ALTITÚDIN//E ~i f. Înălţime a unui punct de pe suprafaţa Pământului în raport cu nivelul mării. ~ absolută. /<lat. altitudo, ~inis, fr. altitude

ALTITÚDINE s.f. Înălţimea pe care o are un punct de pe Pământ în raport cu nivelul mării. ♦ Altitudinea unui astru = arcul de cerc vertical măsurat de la orizontul astronomic până la poziţia astrului pe bolta cerească. [Cf. fr. altitude, lat. altitudo].