AMÂNDÓI, -DÓUĂ, num. col. Şi unul şi altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror şi (când îl urmează sau îi ţine locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui).

AMÂNDÓI num. ambii. (Au venit ~.)

amândói num. m., f. amândóuă, g.-d. (cu valoare de adj. antepus) amândúror, (cu valoare de s. sau de adj. postpus) amândúrora

AMÂNDÓ//I ~uă num. Şi unul şi altul; ambii. /<lat. amindoi