|
|
Ambitus. 4 rezultate gasite
ÁMBITUS subst. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus.
ÁMBITUS s. (MUZ.) diapazon, întindere, registru.
ámbitus s. n., ámbitusuri
ÁMBITUS s.n. Limitele extreme ale înălţimii sunetelor unei lucrări vocale sau instrumentale; întinderea unei voci sau a unui instrument. [Pl. -suri. / < germ. Ambitus, cf. lat. ambitus].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
