ANÁFURĂ s.f. Bucăţele de prescură care se împart credincioşilor ortodocşi la sfârşitul liturghiei. [Var.: anáforă, náfură s.f.] – Din sl. (a)nafora.

ANÁFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioşilor după liturghie.)

anáfură (bis.) s. f., g.-d. art. anáfurei

ANÁFURĂ f. Bucăţi mici de prescură, care se împart credincioşilor după liturghie. [G.-D. anafurei] /<sl. [a]nafora

anáfură (-re), s.f. – Pîine sfinţită care se împarte credincioşilor după terminarea slujbei. – Var. (a)náforă, nafură. – Anafora, s.f. (raport scris adresat domnitorului), anaforă, s.f. (procedeu stilistic, repetiţie). – Mr. anafură, megl. nafără. Ngr. ἀναφορά „relatare“ (Murnu 4); în primul său sens ar fi putut intra prin intermediul sl. (a)nafora. Ultima var. este neol.