APÉNDICE, apendice, s.n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicaţie. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet. [Acc. şi: apendíce] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.

APÉNDICE s. v. adaos.

apéndice s. n., pl. apéndice

APÉNDICE ~ n. 1) Mică prelungire a tubului intestinal în partea de jos a cecului. 2) Parte suplimentară la o publicaţie; anexă. 3) Ceea ce constituie o completare a unui lucru, a unui organ sau a unei acţiuni principale. /<fr. appendice, lat. appendix, ~icis

APÉNDICE s.n. 1. Parte a unui lucru, a unui organ etc., care se prezintă ca o prelungire, ca o completare a acestuia. ♦ Element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet. 2. Prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec. ♦ Parte lipită de un organ. 3. Supliment, adaos la o lucrare; anexă. [Acc. şi apendíce, pl. -ce, (s.m.) -ci. / < fr., it. appendice, cf. lat. appendix – adaus, ceva atârnat].