ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. Fig. Colectivitate care acţionează în vederea unui scop comun. Armata păcii. ♦ Mulţime, ceată, cârd, şir. – Din it. armata.

ARMÁTĂ s. v. grămadă, mulţime.

ARMÁTĂ s. (MIL.) 1. oaste, oştire, putere, trupe (pl.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostăşime, oştime, silă, tărie, (fig.) sibie. (Oraşul a fost cucerit de ~ duşmană.) 2. militărie, (înv. şi pop.) ostăşie, (reg.) miliţie, (Transilv.) cătănie, (înv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militărie, stagiu, serviciu militar, (pop. şi fam.) cătănie, (înv.) oştenie, soldăţie. (Îşi face ~ la...)

armátă s. f., pl. armáte

ARMÁT//Ă ~e f. 1) Totalitate a forţelor militare ale unui stat; oaste; oştire. ♢ A face ~a a executa serviciul militar. 2) Formaţie militară operativă alcătuită din mai multe unităţi tactice. 3) Colectivitate care acţionează în vederea unui scop comun. 4) pop. Mulţime de indivizi; grămadă. [G.-D. armatei] /<it. armàta

ARMÁTĂ s.f. 1. Totalitatea unităţilor militare şi a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militară formată din mai multe corpuri de armată şi din unităţi din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (acţionând pentru un scop comun); masă. ♦ Mulţime; ceată; şir. [După it. armata, fr. armée].