ASIMILÁŢIE, asimilaţii, s.f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanţe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilaţie clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanţele organice din bioxidul de carbon şi din apă şi eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influenţa altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.

ASIMILÁŢIE s. 1. v. asimilare. 2. (FON.) asimilare. (~ consonantică.) 3. (FIZIOL.) anabolism. (~ este o fază a metabolismului.) 4. (BOT.) asimilaţie clorofiliană v. fotosinteză.

asimiláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. asimiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. asimiláţiei; pl. asimiláţii, art. asimiláţiile (sil. -ţi-i-)

ASIMILÁŢI//E ~i f. 1) fiziol. Proces metabolic în cursul căruia substanţele nutritive digerate sunt transformate în substanţe proprii orga-nismului. 2) lingv. Modificare a unui sunet sub influenţa altui sunet din apro-piere. [G.-D. asimilaţiei] /<lat. assimila-tio,~onis, fr. assimilation

ASIMILÁŢIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influenţa altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio].