AURÍCUL, auricule, s.n. Fiecare dintre cele două despărţituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula.

AURÍCUL s. (ANAT.) atriu. (~ul este o despărţitură a inimii.)

aurícul (compartiment al inimii) s. n. (sil. a-u-), pl. aurícule

AURÍCUL ~e n. Fiecare dintre cele două despărţituri superioare ale inimii, care comunică cu ventriculele. [Sil. a-u-] /<fr. auricule

AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărţituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula].