AUTORITÁTE, autorităţi, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziţii sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri şi să emită dispoziţii cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 3. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. ♦ Persoană care se impune prin cunoştinţelor sale, prin prestigiul său. [Pr.: a-u-] – Din fr. autorité, lat. au[c]toritas, -atis.

AUTORITÁTE s. 1. for, organ. (~ăţile superioare de stat.) 2. putere, (astăzi, rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ăţii.) 3. v. putere. 4. (la pl.) v. oficialităţi. 5. (înv.) stăpânire. (Cârmuieşte cu deplină ~.) 6. dominare, dominaţie, hegemonie, putere, stăpânire, supremaţie, (înv.) puternicie, stăpânie, tărie, ţiitură, (latinism înv.) potestate. (Şi-a întins ~; se afla sub ~ romană.) 7. v. calitate. 8. ascendent, consideraţie, influenţă, înrâurire, prestigiu, reputaţie, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrâurită, (fig.) credit. (Se bucură de o mare ~.) 9. v. somitate.

autoritáte s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autorităţii; (instituţii, persoane) pl. autorităţi

AUTORIT//ÁTE² ~ăţi f. 1) Persoană care se impune prin prestigiu, prin cunoştinţele sale. O mare ~ în chimie. 2) Organ sau instituţie de stat care reprezintă puterea politică şi administrativă. ~ăţile locale. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. auctoritas, ~atis

AUTORITÁTE¹ f. 1) Drept, putere de a da dispoziţii, de a impune cuiva ascultare. 2) Influenţă, prestigiu unanim recunoscut. A avea ~. A se bucura de ~. [G.-D. autorităţii] /<fr. autorité, lat. autoritas, ~atis

AUTORITÁTE s.f. 1. Putere sau drept de comandă, de a porunci, de a fi ascultat. 2. Putere politică sau administrativă într-un stat; cârmuire; organ al puterii de stat. ♦ Reprezentant al puterii de stat. 3. Influenţă, ascendent, ascendenţă, prestigiu (prin merite sau calităţi personale); persoană care se bucură de această influenţă, de acest prestigiu. [Pron. a-u-. / cf. fr. autorité, it. autorità, lat. auctoritas].