BASTÓN, bastoane, s.n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări. ♢ Baston de mareşal = un fel de baston scurt, purtat de un mareşal. ♦ Lovitură dată cu această bucată de lemn. – Din it. bastone.

BASTÓN s. v. baton.

BASTÓN s. 1. (reg.) măciucă, (Transilv. şi Maram.) măcău. 2. toiag.

bastón s. n., pl. bastoáne

BAST//ÓN ~oáne n. 1) Băţ lung şi subţire, de obicei curbat la un capăt, care serveşte ca sprijin în timpul mersului. ♢ ~ de mareşal baston purtat de un mareşal ca semn al demnităţii. 2) Lovitură dată cu un astfel de băţ. I-a ars câteva ~oane. /<it. bastone

BASTÓN s.n. 1. Obiect în formă de băţ sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ♢ Baston de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii. ♦ Băţ de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuinţări la bordul unei nave. [< it. bastone].

BASTÓN s. n. 1. obiect în formă de băţ, ca sprijin la mers. o ~ de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii. 2. băţ de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuinţări la bordul unei nave. (<it. bastone)

baston

Baston de cauciuc, accesoriu din dotarea fortelor de ordine.

bastón (-oáne), s.n. – Bucată de lemn. – Var. baton, s.n. (baghetă, bucată). Mr. băscune, megl. băstun. It. bastone (sec. XVIII); în dialecte, prin intermediul ngr. μπαστούνι (cf. Ruffini 334) sau tc. bastun. Baton se foloseşte aproape exclusiv pentru bucăţile de ciocolată, fr. bâton de chocolat.

baston de munte, piolet