BIBÁN, bibani, s.m. Peşte răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă; baboi, costraş. (Perca fluviatilis). - Din bg. biban.

BIBÁN s. (IHT.) 1. (Perca fluviatilis) baboi, (reg.) ghigorţ, răspăr, (Mold. şi Bucov.) costrăş. 2. biban-soare (Lepomis gibbosus) = (reg.) sorean, sorete.

bibán s. m., pl. bibáni

BIBÁN ~i m. Peşte dulcicol răpitor, de talie medie, cu solzi mărunţi şi cu dungi negre transversale pe laturile corpului, având carnea albă şi gustoasă. /<bulg. biban

BIBAN, bibani, s.m. 1. Peşte răpitor de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu carne albă şi gustoasă; sin. costreş; fr. perche; engl. perch; germ. Barsch (Perca fluviatilis); 2. Biban-de-mare. Nume uzual pentru nenumăraţi peşti marini din familia serranidae (bibani-de-mare), foarte bogată în specii şi subspecii, unele de 20-30 cm lungime (Serranus scriba şi cabrilla din Mediterana), altele pot atinge 1-1,5 m lungime; fr. perche de mer; germ. Seebarsch; engl. sea bass. v. lavrac

bibán (-ni), s.m. – Peşte, baboi (Perca fluviatilis). Bg. biban (DAR; Scriban; Candrea).