BÍBLIE, biblii, s.f. Carte sacră a mozaismului şi a creştinismului, alcătuită din Vechiul Testament şi din Noul Testament, acesta din urmă fiind recunoscut numai de creştini. ♦ Fig. Carte voluminoasă. ♦ Fig. Carte fundamentală a unei literaturi, a unei ştiinţe. – Din lat. biblia.

BÍBLIE s. (BIS.) scriptură, sfânta scriptură.

bíblie s. f. (sil. -bli-e), art. bíblia (sil. -bli-a), g.-d. art. bíbliei; pl. bíblii, art. bíbliile (sil. -bli-i-)

BÍBLI//E ~i f. 1) Scriere bisericească care cuprinde Vechiul şi Noul Testament; Sfânta Scriptură. 2) fig. Carte voluminoasă. 3) fig. Carte fundamentală (a unei literaturi, ştiinţe, organizaţii etc.). [Art. biblia; G.-D. bibliei; Sil. -li-e] /<lat. biblia

bíblie (-ii), s.f. – Biblia. Lat. med. biblia, din gr. βιβλία (sec. XVII). – Der. biblic, adj. (biblic). Toate cuvintele compuse modern cu acest cuvînt provin direct din fr.: bibliofil, bibliofilie, bibliograf, bibliografie, bibliotecă, bibliotecar, biblioteconomie, etc.