BÚLGĂRE, bulgări, s.m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăr s.m.] – Et. nec.

BÚLGĂRE s. 1. cocoloş, (reg.) bruş, (Transilv. şi Ban.) surducă. (Un ~ de pământ.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunţ, zgrunţur. (~ de sare.)

búlgăre/búlgăr s. m., pl. búlgări

búlgăre/búlgăr s. m., pl. búlgări

BÚLGĂR//E ~i m. Bucată mare şi compactă, de obicei de formă sferică, dintr-un material solid (pământ, zăpadă etc.); bolovan. [Var. bulgăr] /Orig. nec.