BUNĂSTÁRE s.f. Situaţie materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării şi (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand).

Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie

BUNĂSTÁRE s. belşug, bogăţie, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.)

bunăstáre s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstării

BUNĂST//ÁRE ~ări f. Situaţie materială prosperă. [G.-D. bunăstării] /bună + stare

bunastare

bunastare