CĂLĂRÁŞ, călăraşi, s.m. 1. (La pl., în evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (şi la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Înv.) Ostaş de cavalerie. 2. Coardă de rod la viţa de vie, scurtată la 4-6 muguri, şi plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + suf. -aş.

CĂLĂRÁŞ s. v. cavalerist, călăreţ.

călăráş s. m., pl. călăráşi

CĂLĂRÁŞ ~i m. 1) înv. Ostaş de la cavalerie; cavalerist. 2) Coardă de rod la viţa de vie, scurtată şi plantată peste o coardă mai veche (de doi ani). /călare + suf. ~aş