CANCIÓC, canciocuri, s.n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru aşezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalaţii. [Var.: cancióg s.n.] – Din magh. kancsó.

CANCIÓC s. (TEHN.) căuş, (reg.) canceu, lingură. (~ al zidarului.)

cancióc s. n. (sil. -cioc), pl. canciócuri

CANCIÓC ~uri n. Unealtă din metal în formă de lingură, de care se folosesc zidarii pentru a lua mortarul. [Sil. -can-cioc] /<ung. kancsó

cancióc (-oáce), s.n. – Lingură folosită de zidari pentru var. – Var. canceu, s.n. (vas, borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi, Dict., 112). În Trans.