CARAPÁCE, carapace, s.f. Înveliş osos, cornos sau calcaros care protejează corpul unor animale. – Din fr. carapace.

CARAPÁCE s. (ANAT.) ţest, (rar) capac, scafă, (reg.) troacă, (înv.) ţeastă. (~ de broască ţes-toasă.)

carapáce s. f., g.-d. art. carapácei; pl. carapáce

CARAPÁCE ~ f. Înveliş tare (chitinos, calcaros, osos) care protejează corpul unor animale (raci, broaşte-ţestoase etc.). [G.-D. carapacei] /<fr. carapace

CARAPÁCE s.f. Înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc. [< fr. carapace, cf. sp. carapacho].