CATEGORÍE, categorii, s.f. 1. Noţiune fundamentală şi de maximă generalitate care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii. 2. Grup de fiinţe, de obiecte sau de fenomene de acelaşi fel sau asemănătoare între ele. 3. (Biol.; în sintagma) Categorie sistematică (sau taxonomică) = fiecare dintre marile grupe de plante sau de animale asemănătoare şi înrudite (clase, ordine, familii etc.). 4. (Sport) Fiecare dintre grupele în care sunt împărţiţi sportivii sau echipele după criterii de greutate, vârstă, sex, clasificare sportivă sau grad de pregătire. ♢ Categorie de greutate = categorie de concurs sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului. – Din fr. catégorie, lat. categoria.

CATEGORÍE s. 1. (LOG.) (înv.) predicament. 2. v. spe-cie. 3. clasă, fel, gen, soi, specie, speţă, tip, varietate, (înv. şi reg.) rudă. (O ~ de indivizi.) 4. v. tip. 5. v. teapă. 6. v. pătură. 7. clasă, grup, grupare, (astăzi rar) tagmă, (înv.) rânduială. (Face parte din ~ celor...) 8. v. treaptă. 9. clasă, rang. (Restaurant de ~ I.) 10. ordin, rang. (De primă ~.) 11. v. divizie.

categoríe (noţiune, grup) s. f., art. categoría, g.-d. art. categoríei; pl. categoríi, art. categoríile

CATEGORÍ//E ~i f. 1) Noţiune fundamentală (cu sferă deosebit de largă) care reflectă trăsăturile şi relaţiile generale şi esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii. ~ filozofică. 2) Ansamblu de persoane, de obiecte sau de fenomene care prezintă proprietăţi distinctive comune. 3) sport Grup special în care sunt clasaţi sportivii sau echipele după anumite proprietăţi (greutate, vârstă, sex etc.). 4) Grup de fiinţe sau de obiecte caracterizate printr-o anumită însuşire; specie; gen; soi; fel. [Art. categoria; G.-D. categoriei; Sil. -ri-e] /<fr. catégorie, lat. categoria

CATEGORÍE s. f. 1. noţiune fundamentală care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii. 2. grup de fiinţe, obiecte, fenomene de acelaşi fel, sau asemănătoare între ele. o ~ socială = grup social care reuneşte parţial trăsăturile unei clase sociale. ♢ grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenţilor, după performanţele realizate sau după vârstă. (<fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)

CATEGORÍE s.f. 1. Noţiune fundamentală care reflectă cele mai generale şi esenţiale laturi, însuşiri, trăsături ale obiectelor şi fenomenelor şi relaţiile dintre ele. 2. Grup de fiinţe, de obiecte, de fenomene de acelaşi fel sau asemănătoare între ele. ♦ Grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită după greutatea corporală a sportivilor, după performanţele realizate sau după vârstă. [Gen. -iei. / < fr. catégorie, cf. gr. kategoria].

categorie

categoríe (-ii), s.f. – Noţiune fundamentală care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor, clasă. – Var. catigorie (înv.). Mr. cătigurie „calomnie“. Ngr. ϰατηγορίς (Gáldi 161). Sec. XVIII. Var. se folosea mai ales cu sensul din mr. – Der. categorisi (mr. cătigurisescu), vb. (a clasifica, a aranja pe categorii; înv., a dojeni; înv., a calomnia); din ngr. ϰατηγορῶ (viitor ϰατηγορίσω); categoric, adj., din fr.