CLĂDÍRE, clădiri, s.f. 1. Acţiunea de a clădi. 2. (Concr.) Construcţie înălţată la suprafaţa pământului şi care serveşte la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte şi instalaţii etc. – V. clădi.

Clădire ≠ dărâmare

CLĂDÍRE s. 1. v. construire. 2. v. casă. 3. v. local.

clădíre s. f., g.-d. art. clădírii; pl. clădíri

CLĂDÍR//E ~i f. 1) v. A CLĂDI. 2) Construcţie destinată pentru adăpostirea oamenilor, a animalelor sau a bunurilor materiale. [Art. clădirea; G.-D. clădirii] /v. a clădi