CLIN, clini, s.m. 1. Bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte. ♢ Expr. A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva). 2. Petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă. [Pl. şi: (n.) clinuri] – Din sl. klinŭ.

CLIN s. (reg.) băgătură, stan. (~ la o cămaşă.)

clin s. m./s. n., pl. clini/clínuri

CLIN¹ ~i m. (în croitorie) Bucată de stofă triunghiulară sau trapezoidală folosită ca parte componentă la un obiect de îmbrăcăminte. ♢ A nu avea nici în ~, nici în mânecă a nu avea nici o legătură cu cineva sau cu ceva. /<sl. klinu

CLIN² ~uri n. Lot de pământ (de pădure) având formă de triunghi sau de trapez. /<sl. klinu

clin , clínuri, s.n. (reg.) unealtă de cizmărie.

clin (-nuri), s.n. – 1. Unealtă de cizmar, neprecizată. – 2. Bucată de pînză triunghiulară care se adaugă la haine pentru a le da lărgime. – 3. Porţiune triunghiulară de teren. – Mr., megl. clin „colţ de pîine“. Sl. klinŭ „cui“ (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 289; Cihac, II, 62); cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. klin. Probabil este cuvînt identic cu „clină“, s.f. (povîrniş, coastă, plan înclinat), poate ca urmare a unei contaminări cu înclina (DAR crede că acest cuvînt s-a format pe bata it. china).