CLOÁŢĂ, cloáţe, s.f. 1. Cloşcă (1). 2. (Art.) Cloşca-cu-pui, Găinuşa, Pleiadele. 3. (Arg.) Târfă. 4. (Arg.) Amantă. (prob. creaţie spontană având la bază, pe de o parte, onomatop. cloc, cf. clocă şi, pe de alta, clonţ şi clonţă; Dicţ. Acad. Rom. propune punerea în relaţie cu sb. klocati = a striga)