COERÉNT, -Ă, coerenţi, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strâns legate (şi armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp. [Var. : coherent, -ă adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis.

Coerent ≠ necoerent, discoerent

COERÉNT adj., adv. 1. adj. închegat. (Un tot ~.) 2. adj. sistematic, (fig.) închegat, legat, strâns. (Un plan ~.) 3. adj., adv. v. logic.

coerént adj. m., pl. coerénţi; f. sg. coeréntă, pl. coerénte

COERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente strâns legate între ele; închegat; armonios. 2) (despre componenţii unui întreg) Care este strâns legat de celelalte elemente constitutive. /<fr. cohérent, lat. cohaerens, ~ntis

COERÉNT, -Ă adj. 1. constituit din părţi care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeaşi lungime de undă şi diferenţă de fază constantă în timp. (<fr. cohérent, lat. cohaerens)

COERÉNT, -Ă adj. Constituit din părţi care sunt strâns legate între ele şi se succedă în mod logic; strâns, închegat, unit; coeziv. [Pron. co-e-, var. coherent, -ă adj. / cf. fr. cohérent, lat. cohaerens].