COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ♢ Substantiv colectiv = substantiv care denumeşte prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S.n. Echipă. Colectiv de redacţie. Colectiv de catedră. ♦ P. gener. Grup. (organizat) de persoane. III. S.f. (Ieşit din uz) Cooperativă Agricolă de Producţie. – Din fr. collectif, lat. collectivus.

COLECTÍV adj., s. 1. adj. v. general. 2. s. v. an-samblu.

colectív adj. m., pl. colectívi; f. sg. (şi s. f. „cooperativă agricolă“) colectívă, pl. colectíve

colectív (grup, echipă) s. n., pl. colectíve

COLECTÍV² ~e n. Grup de persoane antrenate într-o activitate comună. ~ artistic. ~ ştiinţific. /<fr. collectif, lat. collectivus

COLECTÍV¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care se face împreună; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Muncă ~ă. Operă ~ă. Contract ~. 2) Care aparţine tuturor; aflat în posesiunea tuturor; comun; obştesc. Proprietate ~ă. 3) Care exprimă noţiunea de totalitate, de colectivitate. ♢ Substantiv ~ substantiv care numeşte o pluralitate de obiecte de acelaşi fel, luate ca un tot întreg. /<fr. collectif, lat. collectivus

COLECTÍV, -Ă I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. o substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeşte o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp şi spaţiu. 2. care aparţine tuturor; comun, obştesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, cu interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică. (<fr. collectif, lat. collectivus)

COLECTÍV, -Ă adj. 1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. 2. Comun, obştesc, social. // s.n. Grup de oameni care lucrează în acelaşi loc de producţie, având interese şi concepţii comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, supunându-se unei discipline liber consimţite şi acceptând o conducere unică. ♢ Colectiv de catedră = totalitatea cadrelor didactice din învăţământul superior, grupate în cadrul unei catedre. [Cf. fr. collectif, lat. collectivus].