COMUNITÁTE, (2) comunităţi, s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credinţe sau norme de viaţă comune; totalitatea locuitorilor unei localităţi, ai unei ţări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. c o m m u n i t a s, -a t i s, it. c o m u n i t à.

COMUNITÁTE s. 1. v. colectivitate. 2. comunitate etnică v. etnie.

comunitáte s. f., g.-d. art. comunităţii; pl. comunităţi

COMUNIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter comun. ~ de limbă. ~ de interese. 2) Grup social ai cărui membri trăiesc împreună sau posedă bunuri materiale, au interese comune; colectivitate. 3) Totalitate de persoane care trăiesc în aceeaşi localitate. 4) Ansamblu de state, unite prin interese economice, politice şi culturale comune. /<fr. communauté, lat. communitas, ~atis

COMUNITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinţe; posesiune în comun. 2. Totalitatea celor care trăiesc în acelaşi loc şi au aceleaşi obiceiuri, aceleaşi norme de viaţă etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o zonă geografică oarecare, având relaţii reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communauté, it. comunità].

COMUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credinţe, obiceiuri, norme de viaţă comune; colectivitate, societate. ♢ totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relaţii reciproce. (<lat communitas, după fr. communauté, it. comunità)

comunitate de pizde care ocupa un teritoriu sau acvatoriu bine delimitat