CONCESIÚNE, concesiuni, s.f. Convenţie prin care o persoană (fizică sau juridică) dobândeşte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau anumite bunuri ale statului, în schimbul unor beneficii care revin acestuia din urmă. ♦ Bunurile care formează obiectul acestei convenţii. [Pr.: -si-u-] – Din fr. concession, lat. concessio, -onis.

concesiúne (drept de exploatare) s. f. → cesiune

CONCESIÚN//E ~i f. Contract prin care unei persoane (fizice sau juridice) i se acordă dreptul de a exploata diferite servicii publice sau bunuri ale statului. [G.-D. concesiunii; Sil. -si-u-] /<fr. concession, lat. concessio, ~onis

CONCESIÚNE s.f. 1. Drept de a exploata un bun, o întreprindere etc. acordat de un stat unui alt stat sau unor întreprinderi străine; (p. ext.) obiectul unei astfel de exploatări. 2. Concesie. [Cf. fr. concession, lat. concessio].

CONCESIÚNE s. f. convenţie prin care o persoană fizică sau juridică obţine dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obştesc, a unei întreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ♢ obiectul material al unei asemenea exploatări. (<fr. concession, lat. concessio)