CONDÚR, conduri, s.m. 1. (Înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (Bot.) condurul-doamnei = plantă ornamentală agăţătoare, cu flori mari, galbene-roşcate şi cu un pinten drept; călţunaşi, conduraş (2) (Tropacolum majus). – Din tc. kundura.

CONDÚR s. 1. (Mold. şi Bucov.) scarpă. (În trecut, femeile purtau în picioare ~i.) 2. v. călţunaş.

condúr s. m., pl. condúri

CONDÚR ~i m. înv. poet. Pantof femeiesc de stofă, cu toc înalt, împodobit cu broderii. ♢ ~ul-doamnei plantă decorativă anuală, cu tulpină agăţătoare, frunze verzi-albăstrui şi flori mari portocalii. /<turc. kundura

condúr² s.m. (reg.; despre copii) drac împieliţat.