CORESPONDÉNŢĂ, corespondenţe, s.f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conţinutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într-o localitate, făcută de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene, organe, părţi ale unui întreg care se potrivesc între ele; concordanţă, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent între două unităţi lingvistice. ♢ Corespondenţa timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propoziţii subordonate şi predicatul regentei. 3. (Mat.) Relaţie între două mulţimi, conform căreia fiecare element al unei mulţimi este pus în legătură cu unul sau mai multe elemente din cealaltă mulţime. 4. (În sintagma) Corespondenţa conturilor = schimbul de scrisori, legătura reciprocă dintre conturi care reflectă aceeaşi operaţie economică. [Var.: (inv.) corespondínţă s.f.] – Din fr. correspondance.

CORESPONDÉNŢĂ s. I. poştă. (Ne vine aproape zilnic ~.) II. 1. v. potrivire. 2. v. concordanţă. 3. (GRAM.) corespondenţa timpurilor = consecuţia timpurilor. 4. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.)

corespondénţă s. f., g.-d. art. corespondénţei; pl. corespondénţe

CORESPONDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Schimb de scrisori. ~ oficială. ♢ A învăţa prin ~ a învăţa fără a-şi întrerupe activitatea în câmpul muncii. 2) Totalitate de scrisori primite sau expediate. 3) Cronică realizată într-o publicaţie periodică de un corespondent. 4) Dependenţă reciprocă; interdependenţă; corelaţie. [G.-D. corespondenţei] /<fr. correspondance

CORESPONDÉNŢĂ s.f. I. 1. Schimb de scrisori (între două sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care şi le-au scris două persoane. ♦ Conţinutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute într-o localitate, într-o ţară etc. făcută de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport, legătură între lucruri, fenomene etc.; concordanţă, armonie. 2. (Mat.) Relaţie care există între perechile formate din elemente aparţinând la două mulţimi când acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (Lingv.) Raport constant existent între două unităţi lingvistice. ♢ Corespondenţa timpurilor = concordanţa timpurilor. ♦ Paralelism între fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiaşi idiom. [Var. corespondinţă s.f. / cf. fr. correspondance, it. corrispondenza].