CORIDÓR, coridoare, s.n. Loc de trecere îngust (şi lung), care leagă încăperile unei clădiri şi din care se intră în camerele aceluiaşi apartament sau ale aceluiaşi etaj; culoar. ♦ Porţiune îngustă de spaţiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată. ♦ Porţiune îngustă de teren care leagă două puncte. – Din fr. corridor, germ. Korridor.

CORIDÓR s. culoar, gang, (înv.) tindă. (Îl poartă printr-un ~ lung.)

coridór s. n., pl. coridoáre

CORID//ÓR ~oáre n. 1) Încăpere lungă şi îngustă de-a lungul unei serii de camere care serveşte ca loc de trecere şi legătură între acestea; culoar. 2) Porţiune îngustă de teren care leagă două puncte, trecând printr-un teritoriu străin. /<fr. corridor, germ. Korridor

CORIDÓR s.n. Loc de trecere, lung şi îngust, care leagă încăperile unei clădiri, ale unui apartament. ♦ Porţiune îngustă care leagă două puncte de teren. [< fr. corridor, it. corridore].