DECORÁŢIE, decoraţii, s.f. 1. Distincţie (ordin, medalie) ce se acordă cuiva pentru merite deosebite într-un anumit domeniu de activitate, pentru o faptă eroică sau pentru servicii excepţionale aduse statului. 2. (Rar) Acţiunea, arta de a decora, de a orna; (concr.) totalitatea obiectelor care servesc la împodobire, la ornamentaţie. [Var.: (înv.) decoraţiúne s.f.] – Din fr. décoration, lat. decoratio, -onis.

DECORÁŢIE s. 1. (depr.) tinichea, (impr.) medalie. (A primit o ~ pentru vitejie.) 2. ornamentaţie. (O frumoasă ~ interioară.) 3. v. podoabă. 4. v. îm-podobire.

decoráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. decoráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. decoráţiei; pl. decoráţii, art. decoráţiile (sil. -ţi-i-)

DECORÁŢI//E² ~i f. Însemn (medalie, ordin, insignă etc.) conferit cuiva pentru o faptă eroică sau pentru merite deosebite într-o activitate. [Art. decoraţia; G.-D. decoraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis

DECORÁŢI//E¹ ~i f. 1) Arta executării decorurilor. 2) rar v. DECOR. [Art. decoraţia; G.-D. decoraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. décoration, lat. decoratio, ~onis

DECORÁŢIE s.f. 1. Insignă, semn distinctiv conferit cuiva pentru o faptă eroică, pentru evidenţiere în muncă etc. 2. Arta şi tehnica executării decorurilor. ♦ Totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect. [Gen. -iei, var. decoraţiune s.f. / cf. fr. décoration, it. decorazione, lat. decoratio].